Rigoberto Cuellar, în vârstă de 33 de ani, provine dintr-o familie de caficultori din localitatea Salado Blanco, Huila. A crescut printre plantațiile de cafea, însoțindu-și adesea tatăl la plantat și la toate celelalte lucrări pe care le cere pământul. Datorită îndrumării tatălui său, Rigo — așa cum este cunoscut în comunitate — a dezvoltat o legătură profundă cu cafeaua, o legătură care a devenit, în cele din urmă, modul său de viață.

La vârsta de 27 de ani, Rigo a suferit o pierdere devastatoare, care i-a schimbat complet cursul vieții: tatăl său — un om muncitor și respectat în întreaga comunitate — a fost ucis cu cruzime chiar în pragul casei lor.

După tragedie, Rigo a intrat într-o depresie profundă, care a durat aproximativ șase luni. A încetat să mănânce, s-a izolat și a fost copleșit de gânduri de răzbunare. În tot acest timp, fără ca el să-și dea seama, cea mai prețioasă moștenire lăsată de tatăl său — ferma familiei — ajunsese în paragină.

Într-o zi, printre lacrimi și durere, ceva s-a schimbat. În ciuda suferinței și a întrebărilor fără răspuns, Rigo a înțeles că drumul pe care mergea și abandonarea fermei ridicate de tatăl său cu atâta dragoste și sacrificiu erau o greșeală.

A găsit puterea de a o lua de la capăt. A vopsit casa, a replantat arborii de cafea și, zi de zi, și-a adunat puterea de a duce mai departe munca tatălui său. Își amintește cum rămânea la fermă până seara, curățând și plantând. Mama și soția lui veneau să-l caute, dar el simțea pace știind că tatăl său obișnuia să facă același lucru. Îl făcea să se simtă mai aproape de el — chiar mândru — știind că îi onora moștenirea.

O altă sursă puternică de motivație a fost familia. Privindu-și soția și copiii, și-a dat seama că și ei sufereau și că nu meritau și mai multă durere. Sprijinul și dragostea lor l-au ajutat să înceapă să se vindece. A început să diversifice ferma, plantând manioc, arracacha, banane și altele. Vecinii s-au arătat interesați să cumpere produsele, dar el nu le plantase pentru profit — avea nevoie doar de o activitate care să-i ocupe mintea, să-l ajute să meargă mai departe.